Hai sa-ti zic de ce tin mortis ca nu am de ales decat dintre stransoare si presare.
Koynuma almak asta turcesc inseamna ca vrea sa faca multe cu febletea lui, e si o aluzie subtila la treaba cu bulina rosie (ups!).
Nu exista echivalent in romana. In vorbe, fara rima, pot intoarce ultimele doua versuri in felul urmator:
Ce-ai zice daca as strabate muntii astia, ti-ar placea sa fac ceva in asa fel incat sa dau de tine?
Si sa vin sa te iau la pieptul meu, sa te incing incolacindu-ma asa cum trebuie (mama-mama, ca lumea, bine de tot)?
Nu, ideea de continuitate nu exista; d-asta spun ca mi-am permis anumite ghidusii. Sa te tot iau = Ah!, ce ti-as mai face...
Nu avem brate, nu avem imbratisare; cuvintele astea lipsesc. Avem dorul si dorinta puternica; saracu` dar ce nu i-ar mai face!
Lirica, vrand-nevrand pune cititorul sa gandeasca si sa ghiceasca cam ce era in capatana poetului, sa se puna in pielea lui.
Toti se cred genii neintelese si suferinde, mai rau decat Eminescu nostru! E greu, dar cu vointa, oricarei poezii i se da de cap.
Are cateva sute de ani strofa noastra, e plina de arhaisme. Insa le stiu, altfel nu le-as fi putut traduce Constitutia, veche de-o suta de ani.
Turcii din Macedonia duceau dorul celor iubiti ramasi in tara, dar asta e o intreaga poveste.
In alta dezordine de idei, m-am imprietenit cu cea care a cerut traducerea. Stra-stra....strabunicii ei au stat printre machedoni.
Buffff....! Trist, nu? Mno, dar sa bag o frana, vorbirai mult...