Uppruna mál: Rumenskt
Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem de-a face cu un cuvînt de proveniență orientală, dar anterior contactului cu turcii(ceea ce pare a se adeveri prin prezența sa în dialecte și de asemenea prin apariția sa constantă, ca nume de persoană, din secolul XIII;)Ar fi prin urmare, cuvînt cuman sau turanic sau derivat de la iranianul bac. Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atîta vreme cît nu se poate indica, pe de o parte, calea de pătrundere a cuvîntului iranian.Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care inconjoară teritoriul romîn. Însăși aria de răspîndire a cuvîntului pare a indica prezența sa romînă;căci numai romîna a fost direct legată de toate limbile menționate mai sus, și faptul că acest cuvînt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuși nu este posibil sa-l explicăm, pînă în prezent , numai prin intermediul romîn. În ce ne privește, și dat fiind faptul că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvînt autohton, poate cel care corespunde latinescului pater și posibil același care s-a păstrat în bade. Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian. Celelalte explicații vechi par prea puțin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen slav care trebuie pus în legătură cu "basta" tata și cu "bastina" moștenire , ipoteză greu de susținut, datorită dificultăților fonetice.Șeineanu propunea ca etimon turc "baș" șef, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic.